Alabastru

Ca materie prima, alabastrul este un material cristalin (hidratat sulfat de calciu), translucid, albicios, 2350 kg/m³, cu densitatea si duritatea de 2.3 – 2.5 grade pe scara Mhos. Alabastrul se gaseste in natura sub forme si dimensiuni neregulate, la adancimi variabile, amestecat cu alte materiale, precum marna si argila, acestea avand rolul de a proteja alabastrul de factorii externi.

Principalele rezerve de alabastru se gasesc in Spania de-a lungul raului Ebro si in Italia, in imprejurimile orasului Pisa. Alabastrul se extrage din cariere cu ajutorul unor sisteme non-agresive, capabile sa protejeze integritatea, omogenitatea, cristalinitatea si structura naturala a materialului.

Produsele obtinute din alabastru au o evolutie istorica foarte variata. Initial egiptenii, grecii si chinezii foloseau alabastrul pentru a confectiona obiecte artizanale. Mai tarziu, spaniolii au inceput sa foloseasca alabastrul la confectionarea obiectelor sculptate ce se regaseau in altarele bisericilor si manastirilor. La inceputul secolului XX, designerii de Art-Deco (arta decorativa) si de Art-Nouveau (arta noua) utilizeaza pentru prima oara iluminatul difuz folosind in proiectarea lampilor decorative alabastrul, acesta avand avantajul transparentei si structurii naturale.